În paşi de sticlă

Mamă, dacă ai putea,

să mă renaşti, cumva,

să îmi dai duritatea stâncilor,

calmul apelor stătătoare

şi seninul cerului boltit,

să îmbrăţişez viaţa cu inima

şi să privesc oamenii cu bucurie,

să iubesc alteritatea

şi nu să mă ascund în mine,
mi-aș smulge inima din piept
și ți-aș pune-o la picioare
drept recunoștință.