nu încerca să-mi înţelegi bătăile inimii
sau urmele gândurilor;
nu încerca să-mi urmăreşti mişcările
sau să-mi asculţi paşii,
căci fiecare adiere de vânt
le transformă în fir de nisip,
ca nimeni să nu mă poată avea vreodată,
să nu aparţin nimănui
şi ca atunci când cred,
mai mult ca oricând,
că mă au,
să le scap printre degete,
să fiu ca o oază în deşert
sau ca o ploaie de vară.
să nu înţeleagă de unde încep
şi unde mă sfârşesc.
să nu ştie unde să mă găsească
sau cum să mă păstreze.
sau urmele gândurilor;
nu încerca să-mi urmăreşti mişcările
sau să-mi asculţi paşii,
căci fiecare adiere de vânt
le transformă în fir de nisip,
ca nimeni să nu mă poată avea vreodată,
să nu aparţin nimănui
şi ca atunci când cred,
mai mult ca oricând,
că mă au,
să le scap printre degete,
să fiu ca o oază în deşert
sau ca o ploaie de vară.
să nu înţeleagă de unde încep
şi unde mă sfârşesc.
să nu ştie unde să mă găsească
sau cum să mă păstreze.
3 comentarii :
Aripi de vânt ating ușor făptura nedefinită ce se lasă îngrădită în jocu-i. Ele sunt singurele ce-i înțeleg sufletul, ce-i aud strigătul. Sunt singurele ce-i ating buzele când tinde să moară din cauza rațiunii.
Dar ale cui sunt acele aripi de vânt?
,sau: ”autodefiniție”...
Frumos!
Am deschis un nou blog. Te invit pe http://gandurisiintrebarisecrete.blogspot.se/ poate ai plăcerea să-l urmăreşti.
Numai bine!
Trimiteți un comentariu