luni, ianuarie 3

Dincolo de...

Dincolo de zgomot, ascult tăcerea, ce înalță sufletul la două șchioape de cer.
Dincolo de vorbe, simt emoția ce trepidează până în buricele degetelor.
Dincolo de umbră, caut culoarea în întuneric, să simt primăvara tristei toamne.
Dincolo de fum, este cenușa, ce creionează ochii obtuzi și încordați în lumină.
Dincolo de fluture, cu soarele încrengat în culorile-i diafane,e larva, ce-și simte durerea străpunsă.
Dincolo de om, e suflet, mister, liniște, dorință.
Trimiteți un comentariu