luni, iulie 19

Parfumul neliniştii.

Printre picăturile triste de ploaie,
Alerg desculţă în cămăruţa ruginită,
În care gânduri prăfuite de trecerea timpului,
Stau stinghere, izolate de lume.
Furtună-i afară, şi-n sufletul meu,
Iar în jur e o linişte insuportabilă.
Ne pierdem în cuvinte măreţe,
Cu sclipiri de raţiune,
Uităm de lucrurile mărunte,
Ce ne aduc în viaţă un zâmbet de soare,
Deşi ploaia bate cu pumnul în geam,
Ca un nemilos judecător,
Conferindu-ţi un moment de nelinişte.
Şi stam cu nepăsare,
La măsuţa din odaie,
Asupra căreia un bec ardea cu jale,
Sufletu-ţi vibrează la tremurul cerului,
Iar liniştea dispare printre coardele unei chitări...

Niciun comentariu :