Gândurile inimii

În magia de la miezul nopţii

Eu mă arunc în valurile gândurilor,

Pe obrajii palizi rostogolindu-se cuvinte

Transformate în lacrimi cristaline,

Sărate sentimente,

Confuze.

Singurătatea s-a cuibărit

În palma inimii plăpânde,

Iar strigătu-i prizonier

Într-un clopot de sticlă.

Şi-apare,

Ca un fir de floarea soarelui,

Ce stă singur,

Udat de lacrimile mele,

Pe linia orizontului.