E ora două-n dimineaţă
O oră zugrăvită-n noapte
Cu aromă de cireşe coapte
Pe peretele de sticlă
Al unui ceas rotund în colţuri.
Deşi laşi ceasul în paragină,
Şi sfâşii calendarul,
Timpul nu-şi încetează cursul.
Acum curge, nu mai zboară,
E ca un fluture rămas fără aripi,
Fără strălucire,
Ce se sparge în mii de cristale
de gheaţă,
Aruncând săgeţi de foc,
În firavele inimi.
El curge, noi ne ducem
Pe calea viitorului
Care devine prezent,
Apoi devine doar o amintire,
Pe care o însemnăm în albumul sufleţelului,
Şi îl răsfoim peste ani, cu nostalgie,
Retrăind momentele de atunci,
Aducându-ne aminte,
Cum eram şi cum gândeam odinioară,
În trecut.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu