vineri, februarie 28

O fi 'pă trend' sau nu, eu vreau!

Punem din ce în ce mai mult accent pe felul în care arătăm, pe haine, vrem să fim 'pă trend', vrem să fim feşăn. Să fim, dragilor, de ce nu? Dar cu o limită, zic. Degeaba arătăm bine, dacă nu ne simţim bine cu noi înşine, dacă altceva nu avem de oferit... dacă pe dinăuntru suntem goi.

Mi-ar plăcea ca relaţiile dintre oameni să fie la fel de strânse şi de disperate ca cele dintre ei şi haine. Aşa cum pentru shopping putem pierde ore în şir, aşa mi-ar plăcea să ne dăm din timpul nostru şi unul altuia, fără să ne uităm la ceas, fără să ne gândim că avem altceva de făcut, fără să ne gândim că dăm din timpul nostru.

Mi-ar plăcea ca atunci când ne îmbrăţişăm, să mă simt ca atunci când îmbrac o haină foarte dragă. Să simt că pielea noastră intră în contact şi corpurile-şi transmit energie unul altuia, atât de natural precum închei nasturii, unul câte unul. Să simt că moleculele noastre se întrepătrund şi ne cuprinde o stare euforică, exact ca atunci când ne învăluim în parfumul preferat.

Mi-ar plăcea ca oamenii să nu se mai eticheteze între ei, să înţeleagă că ceilalţi nu sunt haine, obiecte, pe care să îi catalogheze şi să îi înscrie într-o categorie dintr-o privire. Fiecare îşi duce în spate propriile poveşti şi experienţe, care îi conferă unicitate şi dreptul de a fi tratat ca atare şi respectat. 'Omul face haina, şi nu haina pe om.'

Mi-ar plăcea ca oamenii să pună mai mult preţ unii pe alţii decât pe bunurile materiale. E mai uşor să-ţi hrăneşti egoul cu lucruri scumpe şi aparent necesare, decât să dăruieşti din tine, decât să oferi iubire şi bunătate. Aşa cred că ar trebui să ne 'plătim' între noi, aşa cred că ar trebui să ne tratăm. E greu, ştiu, dar nu imposibil.

Avem nevoie să coasem lucrurile bune şi de valoare, omenia şi iubirea, lângă eticheta de firmă şi astfel să ne arătăm în lume. Să facem reclamă şi altor lucruri, de care chiar avem nevoie, nu doar celor care ne acoperă goliciunea.

11 comentarii :

Unknown spunea...

Bună seara! Utile si frumoase sfaturi :) Vorbind la modul general, nouă oamenilor, ne e frică. De multe. De toate. Ne e frică să ne arătăm așa cum suntem pentru că vom fi judecați. Ne ascundem. Dorințele, pasiunile, sentimentele... Ne e frică să spunem "nu îmi place, nu vreau/îimi place, vreau", "mulțumesc pentru că m-ai ajutat/pentru că mă iubești/ pentru că ai grijă de mine/pentru că ești aici lăngă mine/ pentru că exiști". Ne e frică să fim vulnerabili, să spunem că iubim, să îmbrățișăm. La naiba, ne e frică să trăim.
Așa că, să uităm de frici și să ne bucurăm de fiecare clipă a vieții. Pentru că viața e minunată, iar iubirea e divină :)
Mă bucură foarte mult să citesc rănduri și gănduri precum cele scrise de tine. Îți mulțumesc pentru ele :) Noapte veselă!

Unknown spunea...

Ah, din păcate ai atât de multă dreptate. De fapt cam astea erau şi gândurile mele, dar le-am ambalat bine în cuvinte. Bine că ai adus lumina, Marin! Mulţumesc pentru veşnica lumină pe care o creezi cu mânuţele tale.

Ionut spunea...

Tare frumos ai sculptat tu antiteza intre ambalaj si continut.
Cred ca pastram o relatie stransa cu vestimentatia deoarece ea reprezinta imaginea noastra,iar intr-o lume in care totul e de vanzare ,imaginea poate fi cheia succesului sau telecomanda viiorului..
Increderea in sine este un deficit des intalnit si apelam la aceste artifcii.

Captivant articolul !

Unknown spunea...

De acord, nici mie nu îmi place când am dreptate ;) :P Eu îți mulțumesc pentru aprecieri; nici nu cred că le merit, doar am răspuns cu ce am simțit la cele scrise de tine.
Uneori am impresia că omenirea e bolnavă. De frică. De frica de fericire :) Să îmbrățișezi din toata inima un prieten/prietenă și îmbrătișarea să aibă răspuns e un sentiment sublim ce nu poate fi descris în cuvinte. Sigur, oamenii se pot îmbrățișa și zâmbind unul altuia. Oricum ar fi, să fie însă o exprimare a sentimentelor.

Unknown spunea...

Ultima parte a mesajului tău e de dorit. Pentru toată lumea. :)

Unknown spunea...

Mă bucur să văd că aceste cuvinţele au avut impact. Într-adevăr, la un moment dat chiar m-a străfulgerat ideea aceasta, că ne vindem cumva imaginea. Am devenit un produs într-o societate de consum. Noroc că suntem diferiţi, doamne! Îţi dai seama, ne-am consuma rapid unii pe alţii, haha, glumesc. (dacă se poate glumi cu aşa ceva, poate chiar se adevereşte)

Mulţumesc mult pentru apreciere şi pentru gânduri. Te mai aştept cu drag!

Ionut spunea...

O sa-ti mai frunzaresc articolele daca intr-adevar vor fi digerabile.
Un produs intr-o societate de consum..interesant..ptiu.
Iubesc blogosfera si odraslele ei,caracterele negricioase ce lasa umbre pline de tîlc.

Adelina spunea...

Cred că ar trebui să învățăm să ne iubim între noi și să ne privim cu ochii sufletului. :)

Unknown spunea...

Da, ar trebui. Cred că dacă s-ar învăţa asta în şcoli ar fi mai mare numărul de prezenţi decât de absenţi, cum se practică astăzi. Şi cred că dacă s-ar face asta, am fi mai buni, mai împliniţi, mai oameni. Dar cum şi-aşa sistemul e vai de capul lui, nu ne rămâne decât să ne luăm singuri viaţa în mâini şi să o modelăm aşa cum ştim că ar fi mai bine, pentru noi, şi pentru ceilalţi. :)

Adelina spunea...

Asta cred că ține mai mult de școala vieții.
Apropo, îți doresc o primăvară frumoasă și plină de inspirație!

Unknown spunea...

Într-adevăr. Mulţumesc mult, şi eu îţi doresc o primăvară plină de flori în suflet şi zâmbete în privire! :)