Sfârşit

Mi-am mâncat sufletul cu atâtea întrebări şi ipoteze... acum arată ca un cotor de măr, uscat.

Am realizat că toate au un sfârşit, până şi vara şi-a construit o plută, ce o va purta pe apele line ale timpului. Dar ştiu că la un moment dat se va opri şi mă va aştepta. Îşi va ridica un cort de amintiri... şi mă va aştepta. Ştie că mă voi întoarce la ea, că a fost specială şi că nu o voi uita. Ştie că vor fi momente în care vom fi din nou împreună. S-a întâmplat totul atât de repede, s-a petrecut ca în poveşti, începând cu "A fost odată ca niciodată...", dar s-a terminat cu "Poate aşa a fost să fie."

Şi-acum, ce-ar trebui să fac cu cotorul? Să-l arunc? Sau să aştept vara următoare, când pomii îşi vor afla din nou frumuseţea, prin mere mari şi roşii?