Cine-mi sunt?

Dacă nu mă cunosc pe mine,

Nu pot cunoaşte cerul...

Dar cum să mă cunosc,

Dacă mă aflu şi mă pierd,

Mă găsesc şi mă rătăcesc din nou,

Precum ziua se face noapte 

Şi noaptea se face zi?

E ca şi cum aş scoate soarele din apă

Şi l-aş urca pe cer,

Precum un zmeu înălţat pe braţe vânjoase

Şi luminează-n mine, ca un râs de copil.

Alteori, e ca şi cum aş auzi la orizont

Soarele murind,

Zmeul izbindu-se de apă...

Iar mie-mi mai rămâne nisipul,

Bătătorit de valurile mării,

Pe care păşesc insistent,

Să ştiu unde să mă regăsesc...