luni, iulie 4

Absent în prezent...

Timpul e aspru, imaterial și iute;
Îl tin în palmă și se topește...
Îl scap printre degete
Și îmi deformează pielea,
Cu fire de nisip rătăcite,
Printre limbile ascuțite de vreme,
Se nasc clipe tăcute sub soare
Iar pleoapele albe ale mării,
Le înalță la marile ceruri
Și le scufundă in neființă,
Dându-le pradă uitării;
 Copertele arse, le leg cu fire firave de maci,
Adunând memorii nemuritoare...
Prezentul este aici, acum,
Însă noi suntem absenți
Pe meleagurile trecutului, culegând amintiri,
Ce ne umplu zilele de voluptate,
Rătăcindu-ne sinele in albia tinereților...


3 comentarii :

Copilul cu ochi caprui spunea...

frumos spus!

Dominic Tautan spunea...

Nu inteleg de ce majoritatea traiesc legati de trecut...de ce nu aleg sa traiasca in prezent cu fata spre viitor, nu cu spatele spre acesta?!...pierd astfel, clipe pretioase...
De ce, majoritatea, suntem atat de abseti din prezent?

Superbe randuri!
Pace si dragoste!

Unknown spunea...

N-aș putea să-ți răspund de ce... știu doar că asta este problema majorității, din păcate... dar trebuie cumva să ne trezim la realitate, să ne adunăm în prezent! :)