luni, februarie 14

Iubire, iubire...

Te-ai ascuns într-un cufăr,
Iar ei ți-au pus lacăte
Și te-au aruncat în mare...
Cheița e inima,
Ce le deschide pe toate;
E de-ajuns și un fâlfâit suav de gene,
Ca apele să se înlăture,
Iar tu să te naști...
Probabil mă strigi,
Dar nu te caut!
Rămâi scufundată în viitorul ce vine...


15 comentarii :

29 decembrie spunea...

pura visare...;x

Invizibilul spunea...

Ce le zice fata asta !

Unknown spunea...

Hm... n-ai văzut nimic! :P

Anonim spunea...

fate poeta te-ai gandit la asta?

Unknown spunea...

Hm... sunt, în devenire!

zippo spunea...

"Probabil mă strigi,
Dar nu te caut!
Rămâi scufundată în viitorul ce vine...
"

Si daca vitorul nu vine ???

Unknown spunea...

Ce motive ar avea să nu vină?! Viitorul o să vină... și deja strălucește! :)

Anonim spunea...

Hey...ce frumos ai schimbat blogul..imi place :)

Poate va veni viitorul cu o harta si cu o cheita ;) Cine stie? Pana atunci poate va seca si marea

Unknown spunea...

Hm... cum spuneam „E de-ajuns și-un fâlfâit de gene, ca apele să se înlăture...” :))
Mă bucur că-ți place aspectul... și că ți-ai adus aminte de mine! :D

ღAzucenaღ spunea...

O sa vina si iubirea candva ,ca probabil despre ea este vorba.

Anonim spunea...

cea mai mare comoara a omului este in sufletul sau. omul ar face bine sa aibe grija cui o arata, ca sa nu ramana fara ea :)

Unknown spunea...

... este în sufletul său, sau chiar sufletul său! :)

BloGumitZza spunea...

Tare frumoasa poezie!:) Imi place!

Ana-Maria spunea...

Wow ..frumos:XTine-o tot asa:X:)

Dana D spunea...

Frumos!
Va veni..si iubirea, inevitabil si viitorul.
Imi place!
Bafta in continuare!:)