Îmi dezgrop din suflet rana,
Și-o îngrop în praf de stele;
Din privire îmi smulg lacrimile,
Iar pe cap îmi pun cunună... luna.
Din lumini răstignite în palma cerului,
Adun speranțe, rând pe rând,
Cred cu suflet, în puterea visului
Și îmi cos șoapte în gând.
Curge părul, valuri, valuri,
Peste noaptea strânsă în palmă,
Și îmi văd chipul, din ramuri,
Iar tristețea se destramă...
Ce dorință-nflăcărată!
Și ce dor nebun mă cheamă,
Să dansăm în pași de sticlă,
Să uităm de-a noastră soartă!...
Dorule, nu-mi privi ochii,
Caută-ți o alt-oglindă!
Nu uita, că sunt copilă,
Nu cunosc pașii iubirii!...
Și ce dor nebun mă cheamă,
Să dansăm în pași de sticlă,
Să uităm de-a noastră soartă!...
Dorule, nu-mi privi ochii,
Caută-ți o alt-oglindă!
Nu uita, că sunt copilă,
Nu cunosc pașii iubirii!...
9 comentarii :
O poezie superbă , Bravo Deni !
@Iris Tiron sunt de acord cu ea, este superba poezia.
>:D>
multa inspiratie in continuare>:D<
superba poezie:D
Niceee....mai ales finalul :) Desi, iubirea nu mereu tine cont de varsta omului, in sensul ca uneori, poti imbatrani fara sa poti spune cu adevarat ca ai iubit.
Una peste alta, cred ca accept invitatia la dans :D
Marin, mulțumeeesc! Începutul e încurajator! :D
Cu multa placere, dar meritele iti apartin, nu ai pt ce sa imi multumesti :)
Imi plac din ce in ce mai mult poeziile tale.
Mă bucur! :)
am o slabiciune pentru faza cu pasii de sticla :) ...
hm... e bine de știut! :D
Trimiteți un comentariu