Atunci când mi se sfărâmă soarele în privire,
Lacrimi de fericire înrămuresc în obrazul roș'
Iar cerul mi se topește-n brațe,
Cu nori ce mi se nasc printre gene...
Curcubeu de sentimente se cuibărește în palma inimii,
Iar irișii trec prin furtuni de culori,
Ce le înăspresc valurile de iubire ale mării învolburate,
A sufletului croșetat cu gândurile naturii...
8 comentarii :
frumoasă poezie ... îţî plac Irişii ?
Mulţumesc, Iris! Da, îmi plac irişii, ochii în general... mi se par cei mai enigmatici şi mai sinceri... :)
daca stăm toată ziua cu palmele lipite unele de altele ... se cuibăreşte destul de repede...
frumoase versuri:X
ceea ce scriu pe capitole sunt povesti compuse de mine..
daca le-ai urmari ti-ai da seama ;)))
multumesc de vizita >:D<
o zi frumoasa!
Ochii sunt oglinda sufletului fiecaruia dintre noi. Daca-i privesti cu atentie, vei reusi sa patrunzi in strafundurile fiintei celui privit.
La cat mai multe poezii asemeni celei de mai sus!
Lăcry, mă bucur că ți-a plăcut! Mulțumesc pentru gânduri și pentru vizită! :)
deniza, imi cer scuze :D
sunt uneori mai grea de cap:)
Trimiteți un comentariu