luni, decembrie 20

Timp și oameni

Linia frântă a orizontului mi-e limita,
Ce-mi împarte viața în două fragmente inegale:
Timp și oameni.

Un prezent înrămurit în zăpezi,
Cu oameni cu suflet sensibil ca un plâns de vioară,
Oameni cu un suflet sculptat în piatră
Și oamenii sufletului meu.

Un viitor incert, dar sigur,
Nemărginit în vis și în boboci de suflete,
Ce-și așteaptă înflorirea la lumina inimii,
Închistată într-un colț de întuneric.

Iar trecutul rămâne șters la umbra trupului de brad,
Conul zilelor stoarse de viață atârnă și-acum,
De firul de ață, al unui globuleț,
Ce aduce un ciob de culoare înfipt în amintire...


6 comentarii :

Anonim spunea...

linia franta a orizontului e prezentul fragil ... care imparte intreaga viata in trecut si viitor asa cum orizontul desparte cerul de pamant! insa cat de frumoase sunt aceste 3 elemente si cat de mareata este conlucrarea lor! ... invata din trecut ca sa stii cum sa traiesti in prezent pentru viitor !!!

. spunea...

Prezentul este de neglijat? Mie mi se pare un element important in viata ... mi se pare ca este acea piesa care ne face sa traim dar pe care o neglijam...

Unknown spunea...

@Iulia: Prezentul, într-adevăr, este „acea piesă care ne face să trăim”, este acea piesă sau acel moment în care trăim, deși gândurile, visele ne sunt în viitor... despre viitor.

@Tzzumbi: Ca de obicei, tu vii cu un sfat frumos ambalat, dar... greu de aplicat. Poate voi reuși să țin cont de el...
Mulțumesc!

Catalin spunea...

Hai să punem inima într-un colt de penumbră şi nu de întuneric...

Unknown spunea...

@Cătălin: Odată cu „înflorirea” sufletelor în inimă, se aprinde lumina, nu mai e întuneric, nici liniște și nici singurătate;
în penumbră însă, dispare optimismul, în momente sfâșiate...

Lavinia Dance spunea...

Iti doresc sarbatori fericite alaturi de cei dragi, sper sa ai parte numai de bucurii si dorintele sa ti se indeplineasca!