Tăcerea mi se scurge în vene,
E înglobată în irealitatea monolitică,
Smulge oasele sentimentelor,
Ţesutul epidermal fragmentându-se în şoapte,
Fine secunde palpitate,
Se rostogolesc în neştiinţă, în răstimp,
În inima trupului ca o vioară,
Scârţâind în plăcerea atingerii dantelate,
A fericirii.
Fericirea... acea magnolie celestă, imortelă,
Ascunsă într-un scrin cioplit în metamfetamină...
4 comentarii :
Dupa cum scrii, cred ca o sa te indrepti spre filozofie...
Tai cuvintele, le despici in doua si scoti din ele comori!
Felicitari!
Mulțumesc mult, Aris! :)
Și eu cred că o să mă îndrept spre filozofie... dar, să vedem ce-mi rezervă destinul!...
ai scris frumos: eu nu le am cu filozofia dar imi pot da seama ca scrii frumos!:)
Mulțumesc! :*
Trimiteți un comentariu