duminică, decembrie 12

Realitate ireală


Realitatea jonglează cu non-culori,
Albul şi negrul stau la baza ochilor mei,
Încrengându-se în câmpul imaginaţiei.
Zăpada şi cerul sunt două infinituri,
Ce sunt deşertul gândurilor mele,
Croşetate cu fir învălurit, de mare.
Soarele şi luna îmi sunt astre ale minţii,
Ce-mi luminează sufletul cu vise înstelate,
Iar ziua şi noaptea îmi sunt paralele înnodate
În drumul vieţii...


4 comentarii :

Anonim spunea...

asa inteleg eu versul„ ziua şi noaptea îmi sunt paralele înnodate
În drumul vieţii...” ... ziua e paralela cu noaptea.e un lucru dovedit si se dovedeste pana la sfarsitul lumii. dar sunt paralele doar in miezul lor. o tangenta trasa in miezul noptii si una in miezul zilei vor reprezenta doua drepte paralele. ce frumos ca Dumnezeu le-a facut insa (noaptea si ziua) doua lucruri concave sau convexe, doua hiperbole matematice !!!

Lavinia Dance spunea...

ce frumos le combini si le asociezi, mereu faci niste asemanari foarte interesante:)

Unknown spunea...

@Tzzumbi: ... prea complicat! nu ştiu dacă aş putea să-ţi explic ce am vrut să transmit, ca să şi înţelegi, dar nici aşa... în termeni matematici!


@Lavinia: merci! :)

Anonim spunea...

stii cea mai usoara definitie a mantuirii?
starea de traire pe care o cunosti atunci cand folosesti binele pentru a invinge raul si treci dincolo de dualismul actualei existente. ce pacat ca exist si alternativa la iubire :(