sâmbătă, octombrie 2

Frânturi de amintiri

Vântul ţipă în şoaptă,
Buzele crapă, însângerând cuvinte,
Îngerii nu mai cântă la harpă,
Pământul se deschide sub paşii timpului;
E secetă.
Arunc picături de amintiri în crăpături,
În fiecare loc răsărind o floare;
Cu imagini din tumultoasa-mi viaţă,
Imprimate, şters, pe petale diafane,
Învârtindu-se în jurul meu,
Ascendent...
Eu stau,
Privesc şi mă minunez...
De când eram cât un fir de linte,
Şi până acum...
De când mă jucam cu păpuşile,
Până când am realizat ce înseamnă viaţa;
Până când am realizat cine sunt.
Şi totuşi...
Cine sunt ?

4 comentarii :

Aris spunea...

Poti fi cine, ce, dar mai ales cum vrei tu...
Intrebarile existentiale inspira, dar amana-le pentru vremea cand vor fi cu adevarat importante...
Acum rafineaza-ti sentimentele si bucura-te de tinerete...
Sa-ti fie bine!

Aura spunea...

Cred ca e prea tarziu sa fie amanate...Deja si-a raspuns la unele :) Asa cum o vad eu prin paginile acestea, nu cred ca va inceta vreodata sa se intrebe. Mereu isi va dori sa stie mai mult pentru ca mereu va descoperi mai mult, in cei din jurul ei, dar mai ales in ea.
Rafinarea sentimentelor e un lucru minunat, dar cred ca vine tot prin raspunsuri la anumite intrebari...
O persoana de varsta ta, Denisa, atat de profunda si sensibila, mereu va cauta raspunsuri. Unele vor veni din tine... Cred ca acelea trebuie valorificate si protejate.
Aris are dreptate: bucura-te de tinerete! Sunt convinsa ca stii cum sa o faci! Simte tineretea...

Unknown spunea...

Şi eu cred că la stilul meu de a fi, întrebările vor continua să mă macine. Sper că voi găsi şi răspunsuri, sper că voi reuşi să mă descopăr, să mă înţeleg... E complicat.
Dar, amândouă aveţi dreptate şi cu puţin pozitivism şi încredere se rezolvă toate. Ştiu asta!

Lăcry spunea...

Şi eu îmi puneam aceleaşi întrebări, cândva.
Aseară am fost la Festivalul Costache Conachi.
Superbe poeziile care s-au citit şi recitat.
Mi-ar fi plăcut să fii şi tu acolo.