duminică, octombrie 10

Un cristal de optimism...

Pe cuburi de gheață,
Alunecă greoi noaptea,
Sub pașii mei nisipoși,
Sărind cristale...
Am cuprins în palme luna,
Am împrăștiat în suflet stele,
Am păstrat în minte o luminiță,
Pentru ca, cristalele de dinaintea pașilor mei,
Să strălucească...

4 comentarii :

Anonim spunea...

interesanta conclucrare intre culori ale imaginatiei ;;)

Anonim spunea...

din nou acelasi alb ... hmm. impartaseste-l :)

Unknown spunea...

Acelaşi alb, ce sper să coloreze paşii pe care trebuie să-i urmăresc pentru a ajunge acolo unde vreau şi unde trebuie să fiu!

. spunea...

de ce nu mai esi alba ?.... dar imi place noua infatisare a blogului tau :*....