luni, octombrie 18

Dor de dragostea verii!

Mă transform în buburuză,
Roşioară, zburdalnică,
Şi v-aduc în privirea nostalgică
Imagini apuse ale verii,
Al cărei miros dispare,
Secundă cu secundă...
Ale cărei zâmebete de soare,
Îmi erau lăsate la fereastră,
Cu un bileţel...
Aduse-n ciocul ascuţit al porumbeilor albi...
Ale cărei dimineţi de august
Mă afundau în îmbrăţişări pătimaşe, calde...
Al cărei dor de ea, mă face,
Să mă scald în lacrimile norilor,
Ce s-au adunat la poveşti,
Pe sufletele morbide ale copacilor,
La pământ...

3 comentarii :

. spunea...

uneori simtim parfumul anotimpurilor ...punctele de pe buburuza .. oare ce sunt ele? ...

Aris spunea...

tot copil ai ramas...incerci sa cresti, dar nu te grabi... nu mai gasesti apoi drumul de intoarcere...
Sa-ti fie bine!

Unknown spunea...

Sunt copilul vieţii mele! cu o fărâmă de raţiune, o fărâmă de nebunie, o fărâmă de inocenţă, o fărâmă din fiecare...asta sunt, deocamdată!
Dar o să vină şi vremuri mai bune...o să vină şi momente în care totul o să fie perfect...când o să ştiu ce vreau cu adevărat! :)