Pe buzele adunate ca zmeura,
Stau fluturi aurii de suflet,
Ce-şi iau zborul pe aripa vântului,
Ca o frunză cărămizie,
Luându-şi adio de la prietenii de-o vară,
Cu lacrimi ce curg, străvezii,
Pe-un mac ofilit de-atâta aşteptat,
Printre căile ferate, ruginii.
Florile uşor se-apleacă,
Gândurile se veştejesc,
Fiindcă toamna vine iară,
Cu straie triste şi poveşti.
Greierii-şi încep concertul,
Furnicuţele adună,
Din jocuri de păsărele...
Toate pleacă, împreună...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu