Prin gaura inimii
Se întrezăreşte sclipirea lunii,
Ce se-oglindeşte în doi irişi ofiliţi,
Plutind pe cristalinul lipsit de transparenţă,
Ai ochilor negri,
Dispăruţi prin fum...
Zece stele misterioase,
S-au ascuns în privirea oarbă,
În ochii îmbibaţi de lacrimi,
În a căror blândeţe
Apare miraculos,
Imaginea copilului strâns în pumnul inimii.
Disperarea din ochii lui se reflectă
În strălucirea stelelor,
Ce alunecau uşor
Printre valurile sufletului.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu