tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post5524161087294936217..comments2023-10-13T08:18:42.726+03:00Comments on <center>În paşi de sticlă</center>: Deşertic, dar nu deşartAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-37005536736344388672014-03-20T18:28:09.186+02:002014-03-20T18:28:09.186+02:00Perfect! Chiar s-a simţit în aer fericirea! :)Perfect! Chiar s-a simţit în aer fericirea! :)Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-26524736506137605432014-03-20T16:51:27.432+02:002014-03-20T16:51:27.432+02:00Nimic nu e usor, priveste totul insa ca pe un inva...Nimic nu e usor, priveste totul insa ca pe un invatator. Tot ce ni se intampla ne invata. Vorba altora mai destepti in raport cu mine: nu am putea aprecia oamenii speciali pe care ii intalnim, daca nu am da peste atatia altii nepotriviti inainte. In toate aspectele vietii noastre. <br />Azi am inteles ca e ziua mondiala a fericirii. Asa ca macar o caruta cu coviltir si plina de zambete pot si eu sa iti ofer :)Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/18221657256476418220noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-73935530460745494262014-03-20T16:46:44.107+02:002014-03-20T16:46:44.107+02:00Ştiu, Marin, că nu suntem singuri, spiritual vorbi...Ştiu, Marin, că nu suntem singuri, spiritual vorbind, dar e greu când eşti singur fizic, prea mult timp. Şi ştiu că fără întuneric nu poate fi lumină. Dar în acelaşi timp, nu pot accepta întunericul ca parte a luminii, cum nu pot accepta moartea ca parte a vieţii. Poate cu timpul... <br />Mulţumesc oricum, pentru toate cuvintele frumoase, mi-au sporit zâmbetul :) O zi luminoasă şi ţie!Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-21642350585389476182014-03-20T16:30:01.669+02:002014-03-20T16:30:01.669+02:00Buna, Deniza!
Ce scriere frumoasa... Cred ca treb...Buna, Deniza!<br /><br />Ce scriere frumoasa... Cred ca trebuie sa o citesc de mai multe ori pana sa pot comenta :) Insa, pana una alta, pana inteleg in amanunt, sa nu iti fie frica de intuneric pentru ca doar el este cel care face lumina sa fie atat de necesara :) Foloseste-le pe amandoua si asa vei avea mai des si mai mereu starea si energia pe care o descrii la finalul textului. Intunericul, singuratatea, tristetea etc. sunt cei mai buni invatatori. Lumina e o rasplata pentru evolutia noastra...<br />Zi frumoasa si vesela; si sa stii ca niciodata nu suntem singuri :)Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/18221657256476418220noreply@blogger.com