tag:blogger.com,1999:blog-47875207196308314822024-02-21T09:40:18.730+02:00În paşi de sticlăAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.comBlogger234125tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-27595210493041892102018-10-05T12:59:00.002+03:002018-10-05T12:59:31.009+03:00profrunzime<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
e-atâta profrunzime în noi<br />
și atât de puțin ne e timpul<br />
încât ne înfrunzește chipul<br />
și ne rămân ochii goi<br />
<br />
căutăm în profrunzime<br />
dar nu vedem trunchiul de frunze<br />
din scoarță ne e trecutul<br />
din firimituri de pâine coacem începutul<br />
<br />
e-atâta profunzime în noi<br />
cât cer se-ntinde peste ape<br />
cerem universului speranțe<br />
să ne salvăm amândoi<br />
- de noi</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-26540641855472060282018-10-05T12:57:00.001+03:002018-10-05T12:57:10.039+03:00relativitate<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-bottom: 6px; margin-top: 6px;">
totul e relatimp<br />durerea e temporară<br />fericirea e efemeră<span class="text_exposed_show" style="display: inline; font-family: inherit;"><br />nimic nu durează la nesfârșit</span></div>
<div class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">
<div style="font-family: inherit; margin-bottom: 6px;">
azi poți să fii într-un loc<br />mâine să nu știi de tine<br />ajungi să te învârți în cerc<br />căutând mereu “mai bine”</div>
<div style="font-family: inherit; margin-bottom: 6px; margin-top: 6px;">
totul e relatimp<br />timpul nu ia seama de noi<br />ne face în ciudă când suntem doi<br />făcându-ne să alergăm în contratimp</div>
</div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-29033784934572519032018-09-27T15:16:00.001+03:002018-09-27T15:16:28.487+03:00cer și pământ<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
între tine și mine<br />
e o oglindă<br />
a asemănărilor<br />
și a diferențelor<br />
tu atingi oglinda<br />
eu îți simt mângâierea<br />
tu te privești<br />
eu mă regăsesc<br />
între mine și tine<br />
e diferență de la cer<br />
la pământ<br />
dar le avem pe ambele<br />
în noi și împrejur<br />
știm să zburăm<br />
și să prindem rădăcini<br />
ținându-ne de mână</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-15351247435771466562018-09-25T14:47:00.003+03:002018-09-25T14:47:33.688+03:00constelatii tactile<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
toate stelele de pe cer<br />
ți s-au înfipt adânc în piele<br />
și-ncerc, atingându-le încet,<br />
să le citesc în codul braille<br />
<br />
ca un orb îți caut în suflet<br />
- simțurile nu au nevoie de ochi<br />
să vadă -<br />
mă ghidează după al inimii cântec<br />
și totul în jur se luminează<br />
<br />
din tenebrele gândurilor profunde<br />
mi-ai răsărit un soare tandru,<br />
un spectru de culori aprinse<br />
și-o noapte de-un nedefinit impromptu<br />
<br />
unii oameni au stelele-n privire,<br />
tu le ai ascunse-n piele -<br />
alții caută în univers și nu găsesc,<br />
tu ești în sine-un microunivers</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-44284728224537751562018-09-06T15:03:00.002+03:002018-09-06T15:03:45.767+03:00căutare<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">suntem dezordonați în timp</span><br style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;" /><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">cu gândurile franjuri</span><br style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;" /><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">ne e foame de sens și </span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;"><br />nu-l găsim în niciun chip<br />-<br />destinul s-a spart în bucăți<br />încercăm să-l reconstruim<br />ca pe un joc de puzzle<br />dar ne-am învățat să inventăm<br />piesele lipsă<br />-<br />timpul e muritor<br />o nevertebrată cu aripi<br />ne ia și pe noi în zbor<br />cât visăm la a fi<br />ca alții<br />-<br />adevăr e în noi<br />în exterior doar minciună<br />cine știe a căuta în noroi<br />cu lumină se-ncunună</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-10753738675799466532018-08-21T23:23:00.002+03:002018-08-22T15:44:47.102+03:00liniște<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif;"><span style="background-color: white; font-size: 14px;">e o diferență între tăcere și liniște.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">acolo unde e tăcere, e un capăt de lume. </span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><br />ca atunci când spargi un pahar și se creează un zgomot surd, mii de cioburi împrăștiindu-se în toate părțile. apoi se face brusc liniște.<br />tăcerea aia - te doare uneori mai mult decât zgomotul ce-ți zgârie timpanul.<br />atunci știi că s-a terminat. nu poți lipi la loc cioburile alea oricât ai încerca.<br />dar unde e liniște, e un nou început.<br />în liniște poți descoperi atât de multe.<br />liniștea te învață să pășești în tine în vârful degetelor, să șușotești, să nu te mai cerți și să atingi coardele sufletului cu delicatețe. ce acustică și ce muzicalitate! nu degeaba spunea blaga că femeile sunt ca niște viori.<br />când în minte e zumzet continuu de gânduri, nu poți auzi anotimpurile lui vivaldi cum răsună din interiorul tău. le asculți din exterior, tocmai ca să calmezi furtuna din tine. și poate nu-i rău să faci asta, ca un exercițiu, ca să-ți formezi urechea, să știi ce să cauți în tenebrele tale.<br />dar când începi să descoperi anotimpurile din tine, când te plimbi pe sub piele ca printr-o lume fantastică împărțită în patru - de la tălpi la genunchi o iarnă cu zăpezi imaculate din vată de zahăr, cu nori pufoși pe alei și prin copaci; de la genunchi la talie o vară tropicală, cu nuferi și ploi senine încununate cu un curcubeu infinit; de la talie la umeri o primăvară continuă, cu flori de cireș în piept și cu o inimă veșnic tânără; iar de la umeri până-n creștet, o toamnă matură, paradoxală și intuitivă, ce știe că totul e efemer - atunci nu mai contează nimic din exterior.<br />muzica inimii tale, viața ce pulsează în tine, dragostea de natură și frumos, sunt suficiente pentru a accepta tăcerea. e prea bine când ți-e liniște ca să mai cauți zgomotul.</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-51115380461796286092018-08-20T21:24:00.001+03:002018-08-20T21:24:43.962+03:00libertate<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="background: white; color: #1d2129; font-family: "Georgia","serif"; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Helvetica; mso-bidi-font-size: 10.5pt;">încep să uit și e o senzație ciudat de plăcută. </span><span style="color: #1d2129; font-family: "Georgia","serif"; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Helvetica; mso-bidi-font-size: 10.5pt;"><br style="-webkit-text-stroke-width: 0px; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; orphans: 2; text-align: start; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;" />
<span style="background: white;"><span style="-webkit-text-stroke-width: 0px; float: none; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; orphans: 2; text-align: start; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;">m-am agățat de amintiri ca de viață, crezând că fără ele o să
mă scufund în abisul existențial. și apoi mi-am dat seama că mă scufund oricum,
că rămân pe loc, ancorată într-un trecut care nici n-a fost real, care nu îmi
aparține. din momentul în care am dat drumul colacului de salvare, înțelegând
că eu sunt singură în poveste, am început să cercetez adâncul cu picioarele și,
simțind că nu e chiar atât de înfricoșător</span><span class="textexposedshow"><span style="-webkit-text-stroke-width: 0px; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; orphans: 2; text-align: start; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"> întunericul
singurătății, respingerii, înstrăinării, m-am lăsat dusă de val, oriunde m-ar fi
dus acesta. <o:p></o:p></span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: white; color: #1d2129; font-family: "Georgia","serif"; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Helvetica; mso-bidi-font-size: 10.5pt;"><br />
<span class="textexposedshow">însă valul m-a dus în largul mării, mi-a făcut
cadou apusul la linia orizontului, mi-a dat senzația de unire, de plenitudine
și de ireal. mi-a oferit cerul plin de stele și lună senină, ca o mamă bună,
mi-a legănat durerea și m-a întors spre mine. mi-a arătat că apusul e doar un
capitol în viața de o zi a soarelui. că există ceva frumos în orice sfârșit. că
trebuie să te bucuri de clipă, în tot bunul și răul ei. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: white; color: #1d2129; font-family: "Georgia","serif"; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Helvetica; mso-bidi-font-size: 10.5pt;"><br />
<span class="textexposedshow">pe moment ți se pare că ți se atrofiază toți
mușchii, toate organele cedează, iar simțurile îți sunt anesteziate. dar lăsând
durerea să te acapareze, ascultând-o, trăind-o, cu toate frigurile și urletele
și groaza și unghiile înfipte-n piele, la un moment dat se calmează. dând timp
timpului să-și petreacă valurile asupra inimii tale chinuite, acceptând într-un
final adevărul, devii liber. nu mai simți nisipul de sub picioare și nici
nămolul din suflet. e atât de multă liniște în acceptare, ca atunci când stai
cu capul în apă și nu mai există nimic în jur. ești una cu marea, una cu cerul.
plutești între vis și realitate. și nici măcar nu vezi întunericul de care te
temeai, pentru că în adevăr e doar lumină.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: white; color: #1d2129; font-family: "Georgia","serif"; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Helvetica; mso-bidi-font-size: 10.5pt;"><br />
<span class="textexposedshow">iar lumina are două funcții. te orbește și nu mai
vezi cărările bătute cu pași îngreunați și bolovănoși sau îți deschide noi
drumuri și perspective. sau ambele. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: white; color: #1d2129; font-family: "Georgia","serif"; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Helvetica; mso-bidi-font-size: 10.5pt;"><br />
<span class="textexposedshow">încep să uit. așa cum valurile distrug castele de
nisip și urmele de iubire, așa cum apusul lasă loc răsăritului, așa cum noaptea
transformă visurile-n vise. încep să uit, ca să descopăr lumea de la capăt.</span></span><span style="font-family: "Georgia","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><o:p></o:p></span></div>
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-59163446841938419292018-08-05T22:08:00.000+03:002018-08-05T22:08:16.591+03:00acele priviri...<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
unele priviri te lasă rece.<br />
oameni goi, fără sevă și substanță cenușie.<br />
unele priviri trec dincolo de tine.<br />
oameni morți pe dinăuntru, rătăcind prin viață fără sens.<br />
unele priviri nu spun nimic.<br />
<br />
dar oh,<br />
sunt acele priviri care te răscolesc până în adâncul ființei.<br />
care opresc timpul în loc și totul în jur se disipează. inima ți-o ia la trap și îți tremură picioarele.<br />
priviri care te fac să vrei mai mult, să cunoști îndeaproape.<br />
priviri care te dezbracă de gânduri și de tot ce ai fost până în acea clipă.<br />
priviri care sclipesc de undeva din interior, care te înalță și te fac să visezi.<br />
priviri pline de viață, de dorință, de pasiune.<br />
priviri inteligente, măsurate și totuși fără măsură.<br />
priviri care spun mai multe decât cuvintele ar putea vreodată exprima.<br />
<br />
oamenii care vorbesc cu ochii, au inima în creier.<br />
și ce sublim este să le vorbești din priviri!</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-39334896558810266832018-05-22T16:53:00.001+03:002018-08-22T21:05:18.355+03:00te caut si nu ma gasesc<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
nu te-am uitat. nu te uit.<br />
<div>
ești în mine. ești al meu. chiar dacă doar în gând. chiar dacă mi-ai fost doar un gând.</div>
<div>
am încercat să îngrop amintirea ta sub piele. adânc.</div>
<div>
am vrut să șterg privirea ta din ochii mei.</div>
<div>
am așteptat să-ți plece pașii din suflet, așa cum mi-au plecat din viață.</div>
<div>
am urât fiecare clipă în care te-am simțit din nou aproape. și nu erai.</div>
<div>
plâng la imaginea chipului tău ca la un mormânt. </div>
<div>
dar te accept.</div>
<div>
ai fost un val pe marea mea. un val înalt, puternic, ce mi-a scufundat corăbiile și s-a rostogolit în ape, până a răstălmăcit adâncurile.</div>
<div>
ai fost, mi-ai fost și am trăit prin tine.</div>
<div>
am uitat să respir o vreme.</div>
<div>
am crezut că a murit o parte din mine. și am murit jumătate, odată cu tine.</div>
<div>
dar te accept.</div>
<div>
ești parte din ce am fost, până la un punct.</div>
<div>
ai fost, ești și vei fi.</div>
<div>
eu nu voi mai fi.</div>
<div>
nu la fel. </div>
<div>
de azi respir din nou, dar nu știu cine sunt. </div>
<div>
sunt ca după o perioadă de amnezie profundă. </div>
<div>
m-am trezit și în continuare te caut, dar de data asta ca să mă găsesc pe mine. </div>
<div>
tu m-ai povestit cel mai frumos, în brațele tale m-am regăsit de fiecare dată.</div>
<div>
te caut să mă povestești din nou, să știu cine am fost. să înțeleg cine voi fi.</div>
<div>
știu doar că după tine nu voi mai fi aceeași.</div>
<div>
mă caut în fiecare zi.</div>
<div>
și dau de tine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-13288559453567294672018-03-28T23:38:00.001+03:002018-05-03T16:28:07.271+03:00demons<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-family: times, "times new roman", serif;">there’s a
stranger inside me</span><br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">whenever I
try to live decently<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">i find
myself taking the most unbearable decisions<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">who are
you?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">i’m asking
in the echo of my soul<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">and the
echo is answering back<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">who are
you? you, you, you<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">sometimes
you simply have to accept <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">that you
are you<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">and that
you are allowed to be wrong<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">to have bad
habits<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">to live as
you feel<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">and say
fuck off<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">to your
conscience<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; mso-ansi-language: EN-US;">while you
go to sleep <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif; mso-ansi-language: EN-US;"><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">and try to
tame your demons</span><span style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><o:p></o:p></span></span></div>
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-12515234223471206722018-03-13T14:50:00.000+02:002018-03-13T14:51:37.107+02:00de cate ori poti sa mori intr-o viata?<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
de câte ori poți să mori într-o viață?<br />
<div>
de câte ori poți să trăiești?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
am murit de fiecare dată când am ales să nu duc până la capăt ceea ce am gândit.</div>
<div>
am murit de fiecare dată când nu am făcut ce am simțit.</div>
<div>
am murit de fiecare dată când am crezut că iubesc.</div>
<div>
am murit de fiecare dată când am iubit cu adevărat.</div>
<div>
am murit de fiecare dată când, ce-am iubit, mi-a fost luat.</div>
<div>
am murit de fiecare dată când am crezut.</div>
<div>
am murit de fiecare dată când am eșuat.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
însă...</div>
<div>
<br /></div>
<div>
am trăit de fiecare dată când am ales să o iau de la capăt.</div>
<div>
am trăit de fiecare dată când am avut curaj să încerc ceva nou.</div>
<div>
am trăit de fiecare dată când m-am lăsat purtată de val.</div>
<div>
am trăit de fiecare dată când mi-am permis să simt.</div>
<div>
am trăit de fiecare dată când am iubit.</div>
<div>
am trăit de fiecare dată când am realizat că am supraviețuit.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
am supraviețuit. </div>
<div>
eșecului.</div>
<div>
durerii.</div>
<div>
accidentelor.</div>
<div>
fricii.</div>
<div>
iubirii.</div>
<div>
singurătății.</div>
<div>
inimii frânte.</div>
<div>
visurilor pierdute.</div>
<div>
provocărilor.</div>
<div>
obstacolelor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
am supraviețuit.</div>
<div>
uneori chiar am și trăit.</div>
<div>
alteori am murit.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
de câte ori poți să mori într-o viață?</div>
<div>
de câte ori îți permiți să trăiești.</div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-63876602379316947472018-02-11T10:21:00.000+02:002018-02-12T14:10:40.260+02:00despre maturitate, fara manusi<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Am susținut dintotdeauna că vârsta nu are nicio relevanță atunci când vorbim de inteligență, tinerețe spirituală sau maturitate. Maturitatea însă, e tare prost înțeleasă în zilele noastre.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;">În primul rând, un om matur, din punctul meu de vedere, este un om moral, vertical și asumat. Responsabil pentru acțiunile lui, pentru alegerile lui și nu în ultimul rând, pentru greșelile lui. Pentru că, în mod surprinzător, și oamenii mari și maturi fac greșeli. Șoc, șoc, șoc! Iar ideal ar fi să le și recunoască. Nu pentru celălalt, ci pentru sine - căci neconștientizându-le, se perpetuează și nu are loc nicio evoluție.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;">În al doilea rând, consider că un om matur este cel care știe ce poate, știe ce vrea și știe să ceară ce vrea. Mai mult decât atât, știe că întâi trebuie să ofere pentru a primi.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;">În al treilea rând, un om matur este cel care știe când trebuie să facă mici compromisuri, știe să lase de la el când e cazul și să își mențină principiile totodată.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;">*Notă importantă - principiile sunt un subiect delicat dacă sunt doar verbalizate și nu sunt puse și în practică, iar dacă sunt păstrate cu obstinație, înseamnă mai degrabă orgoliu decât piloni de susținere ai unor calități morale. De asemenea, cred că e de la sine înțeles că un om care se ghidează după principii în viață ar trebui să aibă un comportament fără cusur, un limbaj curat și o prezență respectabilă. Întotdeauna. Altfel principiile nu prea sunt demne de luat în considerare, nu-i așa? Just sayin'.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;">În ultimul rând, simt nevoia să menționez că cinismul nu intră la categoria „maturitate”. Nu sugerează decât o gândire critică și experiențe neplăcute. Din perspectiva mea, matur ești atunci când te ridici, te scuturi de cenușa amintirilor, mulțumești trecutului pentru călătorie și te bucuri de prezent. Ba chiar îi ești recunoscător pentru tot ce are de oferit. Pentru că e o a doua șansă, pe care nu oricine o primește. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;">Când tragi viața în piept ca un fumător înrăit, cu patos, cu bucurie și cu deschidere, atunci ești matur. A îmbrățișa viața cu mănuși, mi se pare mai degrabă resemnare și pierdere de timp, cu scuzele de rigoare.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-82143978505716992232017-10-29T09:26:00.000+02:002017-10-29T09:26:58.340+02:00simplu<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
omul e un mozaic de emoții, frustrări, complexe, sentimente.<br />
de multe ori contrare sau paradoxale, dar de multe ori intense și înrădăcinate.<br />
<br />
problema noastră, a celorlalți, e că nu știm să-l ascultăm pe cel ce trăiește o dramă.<br />
o dramă stupidă, fără motiv, fără fundament, nespecifică vârstei.<br />
sau orice altceva ar putea îngloba un „nu te înțeleg”.<br />
<br />
nu știm să intrăm în pielea celuilalt, să trăim cu inima lui și să gândim cu mintea lui.<br />
când un om are un of sau o durere cognitivă, nu realizăm ce înseamnă să ai oful respectiv, nu ne doare durerea lui.<br />
și dacă nu ne doare, nu înțelegem.<br />
iar când nu înțelegi, nu poți traduce gândurile omului respectiv, ci te raportezi la tine.<br />
drama lui devine despre tine.<br />
„să fiu în locul tău, aș face așa...”<br />
„dacă aș fi tu...”<br />
„dacă aș avea vârsta ta...”<br />
și lista poate continua la infinit.<br />
<br />
sunt momente în care nu ai nevoie de altceva decât de un om care să-ți spună că te înțelege și că o să treacă.<br />
și care chiar să te înțeleagă.<br />
momente în care, poate, nici nu ai nevoie de cuvinte, ci de o prezență, de un umăr, de o îmbrățișare.<br />
<br />
atunci când tu nu te recunoști și nu te regăsești, când ai impresia că faci umbră pământului degeaba, că nu ești suficient de bun și nu meriți să fii iubit,<i> atunci nu vrei decât să fii iubit. </i><br />
mai mult decât oricând.<br />
e un adevăr general valabil, pentru că atunci când sufletul plânge cu lacrimi de foc, nimic nu-l poate stinge în afară de afecțiune.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-44745755349810228812017-10-24T14:05:00.002+03:002017-10-24T14:05:17.842+03:00microunivers<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
întotdeauna mi-a plăcut să privesc oamenii ca pe mici galaxii,<br />
cu stele întrepătrunse sub piele, cu suflet infinit și cu soare în privire.<br />
<div>
am considerat mereu că suntem niște microuniversuri haotice, rătăcite,<br />
în căutarea absolutului și a eternității clipei. </div>
<div>
și suntem, într-un fel sau altul. </div>
<div>
deși nu vrem să recunoaștem, fiecare are în centrul ființei un om-soare<br />
și niște idealuri în jurul cărora se învârte. </div>
<div>
și ce e grav, e că nu recunoaștem nici măcar față de noi înșine nevoia<br />
de a îmbrățișa alteritatea, de a ne arunca ancora în inima altcuiva,<br />
pentru a ne împlini și pentru a deveni,<br />
întru totul,<br />
noi înșine.</div>
<div>
lipsa ne dezechilibrează, nevoia ne vulnerabilizează,<br />
iar neliniștea creează un gol interior<br />
cât o gaură neagră și ne cutremură până în măduva oaselor. </div>
<div>
conștientizarea prafului de stele care se depune pe gândurile noastre<br />
în momentul în care ne simțim lipsiți de vlagă și încredere,<br />
ne centrează și ne aduce mai aproape de pământ. </div>
<div>
ne ajută să o luăm de la capăt, să ne întoarcem la origini.</div>
<div>
plantăm, cu speranță, semințele iubirii<br />
și așteptăm să crească, precum firul de iarbă.</div>
<div>
avem grijă să udăm și să oferim<br />
condițiile necesare creșterii normale a noii ființe care devenim.</div>
<div>
pentru că fiecare explozie solară și fiecare stea care cade,<br />
ne îndreaptă spre o nouă Cale personală, spre o nouă variantă a noastră. </div>
<div>
mai prezentă, mai precaută, mai luminoasă.</div>
<div>
iar asta duce, totodată, la crearea unor noi microuniversuri pământene,<br />
cu ecou la nivel cosmic. </div>
<div>
pentru că nimic nu e mai vizibil și mai vocal precum un suflet care renaște. </div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-41867544264585966302017-10-16T20:44:00.000+03:002017-10-16T20:57:30.966+03:00forgive me lord, for i have sinned<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: left;">
nu, nu, nu. </div>
<div style="text-align: left;">
nu, nu știu, poate. nu, nu cred.</div>
<div style="text-align: left;">
confesiunea asta e față de mine.</div>
<div style="text-align: left;">
aș zice mai degrabă, <i>mă iert!</i></div>
<div style="text-align: left;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: left;">
<i>mă iert pentru că nu mai cred.</i> </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
nu mai cred într-unul dumnezeu și în puteri magice sau divine.<br />
nu mai cred în gândirea pozitivă și în puterea atracției.<br />
în afară de amăgirea iluzorie cu care mi-am împănat visurile pe moment, nu mi-au adus nimic concret.<br />
un singur lucru e cert, nu se materializează decât lucrurile pentru care muncești.<br />
nu-mi mai permit să visez, tot ce știu e că trebuie să lupți pentru ce îți dorești.<br />
paradoxal, e singura ancoră care te poate ține la suprafață.<br />
nu de alta, dar în reverie poți obține aripi care te duc atât de sus, încât atunci când deschizi ochii, să dai cu nasul de abisul existențial.<br />
<br />
<i>mă iert pentru că am greșit.</i><br />
<i><br /></i>
și greșesc în continuare. e normal, e omenește.<br />
e singurul mod prin care am învățat lecțiile firii.<br />
pentru că sunt genul care nu învață decât trăind pe propria piele arsura flăcărilor.<br />
<br />
<div style="text-align: left;">
<i>mă iert pentru că am vrut să văd binele și că le-am dat putere să mă schimbe.</i></div>
<div style="text-align: left;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: left;">
am vrut atât de mult să cred că nu e adevărat. </div>
<div style="text-align: left;">
că oamenii nu sunt răi. că viața nu e alb-negru. </div>
<div style="text-align: left;">
că cerul își arată stelele din privire doar atunci când îl privesc.</div>
<div style="text-align: left;">
am vrut atât de mult să văd partea bună din oameni, să cred în cântecul lor, să ascult dincolo de cuvinte, să le aud inima și să mă afund în ea.</div>
<div style="text-align: left;">
am vrut <i>să nu strivesc corola de minuni a lumii</i>.</div>
<div style="text-align: left;">
într-un final, au câștigat.</div>
<div style="text-align: left;">
am cedat.</div>
<div style="text-align: left;">
nu mai pot.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<i>mă iert pentru că am dat tot ce am avut mai bun.</i> </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
și da, am rămas cu nimic. </div>
<div style="text-align: left;">
nimicul care sapă în mine și în pământul pe care calc, zi de zi. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
am dat cu capul în viață, am vrut să o simt, să o palpez, să îmi curgă în vene și să mă înalțe prin frumusețea ei.<br />
m-a îngenunchiat însă.<br />
poate e prea puternică și plină, față de mine, un miez de suflet, aruncat ca o nucă în lume.<br />
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-80716037664830365632017-10-14T12:15:00.002+03:002017-10-14T13:05:55.434+03:00acum ori niciodată<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
„toate la timpul lor”<br />
și<br />
„la momentul potrivit”<br />
două expresii care ar trebui să rezolve orice pe moment, prin plasarea unei acțiuni într-un viitor - apropiat sau nedefinit.<br />
două expresii care mă irită rău de tot.<br />
<br />
cât mai avem de gând să ne păcălim?<br />
nu cred că există „un moment potrivit” pentru nimic, ci mai degrabă clipa de față.<br />
acum.<br />
acum e timpul perfect pentru a face ce simți,<br />
pentru a face ce ți-ai propus,<br />
pentru a fi<br />
-<br />
prezent.<br />
<br />
se întâmplă să crezi, uneori, când planetele se aliniază și toate calculele sunt pozitive,<br />
că este „momentul potrivit” pentru tine,<br />
dar pentru <i>altul</i>, să fie prea târziu.<br />
se întâmplă, de asemenea, să-ți propui ceva pentru o anumită zi, pentru un anumit timp dat,<br />
și când ajungi în acel punct să nu mai aibă farmec,<br />
să fie lipsit de magia și adrenalina<br />
lui <i>acum</i>.<br />
și, desigur, nu vreau să dramatizez, dar știm cu toții că se poate întâmpla ca într-o zi să dea o mașină peste tine sau să nu mai ai posibilitatea să faci ce ți-ai dorit din diferite motive,<br />
și atunci tot ce ai proiectat în viitor se spulberă.<br />
<br />
mă întreb, din nou și din nou,<br />
de ce ne păcălim că vom face lucruri - cândva...<br />
când le putem face acum?<br />
acum este singura certitudine pe care o avem și singura clipă care contează.<br />
<br />
ce va fi, nu putem ști.<br />
ce a fost, e amintire.<br />
dar ce este... cu ce îl construim?</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-55435052618715798532017-10-05T20:16:00.001+03:002017-10-05T20:16:56.412+03:00jumătăți<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
iar și iar, am rătăcit drumul, am rătăcit calea, m-am pierdut de mine și de alții, m-am dezbărat de armuri și am spart zidurile cu mâna goală,<br />
crezând că din cauza lor nu poate intra lumina în sufletul meu, crezând că doar așa pot îmbrățișa omul.<br />
fiind om. fiind alinare. fiind bunătate. fiind iubire. fiind căldură.<br />
acum nimic nu-mi mai poate ține de cald.<br />
îmi tremură inima și mi se înnoadă lacrimile pe sub piele.<br />
nu mai am curaj să fiu vulnerabilitate.<br />
nu mai am curaj să mă arăt în gândurile goale.<br />
nu mai am curaj să invit un altul în povestea mea.<br />
am căutat, inconștient, jumătatea.<br />
și asta am găsit.<br />
jumătăți.<br />
și m-am înjumătățit și eu.<br />
am tăiat din mine, din preaplinul meu.<br />
m-am împuținat, m-am făcut mică, am tăcut strigătul, am tăcut durerea, am închis ochii și am îmbrățișat întunericul.<br />
am devenit praf de stele.<br />
iar apoi, ușor, ușor, m-am făcut cenușă.<br />
phoenix nu e doar un mit.<br />
e întruchiparea realității unei scurte vieți de om.<br />
a mea, da.<br />
și a multor altora care nu au curaj, la rândul lor, să fie, să strige, să doară.<br />
-<br />
de ceva vreme, mă caut.<br />
încerc să ascult culorile, să simt vibrația vieții, să dau durerii un înțeles.<br />
să dau timpului sens.<br />
să dau inimii puls și glas.<br />
încerc din răsputeri să îmi construiesc un nou început.<br />
cu mine însămi de data asta.<br />
încep o nouă relație, de întregire, de regăsire, de liniște.<br />
și presimt că va fi cea mai reușită de până acum.<br />
pentru că am înțeles, în cele din urmă, că doar acceptând rana, durerea, strigătul, lacrima și greșeala, poți merge mai departe.<br />
am înțeles că doar acceptând prezentul cu tot ce are el, e treapta pe care o urci spre mâine.<br />
am înțeles că nu trebuie să te reduci pe tine pentru a fi acceptat de alții.<br />
am înțeles că trebuie să renunți la oamenii care te țin pe loc, pentru a-ți urma calea.<br />
am înțeles că trebuie doar să fiu, așa cum sunt, și oamenii potriviți mi se vor alături în călătoria către lumină.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-81854276474424535872017-08-21T15:36:00.000+03:002017-08-21T15:36:18.687+03:00efemer<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
sunt așa zile în care îmi vine să-mi rup pielea de pe mine,<br />
în care simt cum crește un nou om pe dedesubt<br />
și nu mai am loc, nu mă mai cuprind, nu mă mai sfârșesc<br />
<br />
sunt într-o continuă creștere<br />
într-un flux și reflux neîntrerupt<br />
<br />
simt cum răsar din preaplinul ființei<br />
noi convingeri și senzații<br />
străine de mine<br />
o alta ieri, necunoscută mâine<br />
<br />
fiecare zi e o nouă provocare<br />
nu știu de unde apar și unde mă duc<br />
las valurile să mă inunde<br />
și să mă poarte spre miazăzi<br />
<br />
acolo unde sufletul respiră<br />
acolo unde timpul nu e timp<br />
acolo unde oamenii nu au ecou<br />
iar gândurile nu au rădăcini<br />
<br />
viața e simplă,<br />
desculță e cel mai bine,<br />
de mine și de tot ce mă-nconjoară<br />
nu vreau decât să alunec<br />
să las lucrurile să vină... și să treacă</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-46723751493954141592017-08-09T22:46:00.000+03:002017-08-10T08:41:01.831+03:00(Ne)oameni<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Timpul are un mod aparte de a-ți servi lecțiile pe care trebuie să le înveți, în așa fel încât să faci față provocărilor vieții, care sunt din ce în ce mai dificile odată cu înaintarea în vârstă. </span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Ai impresia uneori că ai trăit destule și nu te mai poate surprinde nimic, sau prea puține. Însă oamenii, viața, sunt pline de surprize și nu neapărat într-un sens pozitiv. </span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Realizezi câteodată că, inclusiv tu însuți ești de nerecunoscut în anumite situații, modul în care acționezi sau gândești într-un moment neprevăzut scoțând la iveală un <i>eu</i> pe care nu-l cunoști. Un <i>alter-ego</i>, cum ar spune Freud. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Un <i>alter-ego</i> poate mai parșiv, poate mai cinic, însă un <i>eu </i>care a fost construit în timp, cu oameni și experiențe negative, cu dezamăgiri care nu au făcut decât să-l foritifice. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">O latură a ta pe care o porți ca pe o armură invizibilă, stratificată sub piele, care iese la suprafață doar atunci când te simți atacat și nedreptățit. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Animalele au acest mod de apărare natural, instinctiv. Spre exemplu, caracatița, acea moluscă cefalopodă hidoasă, se transformă în manieră cameleonică în momentul în care se simte în pericol, dar este în stare să fie recunoscătoare dacă este salvată de altcineva. Dovada e acest <a href="https://www.youtube.com/watch?v=rqAmR1lEN0I" target="_blank">filmuleț.</a></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Omul, pe de altă parte, se naște pur și inocent, fragil și lipsit de răutate. Mediul în care ne naștem, familia care ne crește și care ne insuflă niște concepții și preconcepții, mediul educațional și experiențele de viață, cultura și oamenii pe care-i întâlnim, toate acestea sădesc în noi sămânța diabolică a competiției și a invidiei, a nevoii de a fi mai bun decât celălalt și de a avea mai mult, de a ataca și de a ne apăra, de a lovi și de a fugi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Toate acestea reprezintă o parte din noi pe care ne-o formăm în mod inconștient, și care ne permite să devenim cameleoni la rândul nostru, când de fapt, datoria noastră este să fim oameni. </span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">În momentul în care devenim egoiști, în care ne lăsăm ghidați doar de ceea ce sinele nostru avid cere și ne gândim doar la binele nostru, atunci sensul nostru pe pământ, pur și simplu dispare. Sună dramatic și poate duce cu gândul la „binele aproapelui”, dar, deși nu sunt o tipă religioasă și nici cu viză la biserică, tind totuși să cred că nu putem exista unii fără alții și nu putem supraviețui doar cu noi înșine. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Cum nu putem supraviețui și fără să comunicăm. Studiile realizate pe copiii care au avut neșansa de a trăi în familia care i-a conceput, ci au crescut printre animale, susțin faptul că aceștia nu pot supraviețui prea mulți ani, dar nu din cauza pericolelor la care sunt expuși, nu din cauză că nu au ce mânca, ci din cauză că nu au cu cine comunica. Aceștia trăiesc câțiva ani, dar mor din cauza solitudinii și a unui gol profund provocat de lipsa afecțiunii și a limbajului, care joacă un rol fundamental în dezvoltarea structurii cerebrale. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Ce vreau să spun e că, oamenii au nevoie de oameni, și oamenii au nevoie să fie oameni. E plină lumea de fantome cu chip de om, dar prea puține suflete. Prea puțină asumare. Prea puțină implicare. Prea puțin sentiment. Prea puțină umanitate.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Timpul, însă, te învață să fii om... după ce vezi ce înseamnă să fie cineva neom cu tine.</span></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-89467538190982876402017-07-16T18:14:00.000+03:002017-07-16T18:14:34.793+03:00Nu îmi mai e frică de moarte<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Tot mai mult se pune accent pe frici, temeri, dureri, oboseală, toate îmbrăcate într-un cuvânt pompos, anume <i>anxietate</i>, despicat de-a fir a păr de către psihologi și pseudo-cunoscători, care ne induc stările respective, vrând-nevrând, livrându-ne informațiile în așa manieră încât să ne regăsim în cele descrise și să avem impresia că suferim la rândul nostru și că avem nevoie de ajutor specializat. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu una, sunt pasionată de psihologie și caut să înțeleg motivul din spatele unei acțiuni, povestea din spatele unui comportament, vreau să înțeleg firea omului, ce îl macină și ce îl animă. Dar am constatat că, atunci când ești mai informat, ești mai predispus la a deveni ipohondru și la a-ți atribui niște trăiri care nu sunt ale tale, niște frici nefondate și niște gânduri care nu te definesc. Expunerea la anumite mesaje poate avea implicații practice nedorite și inimaginabile, pe care nu le poți controla, dacă nu le conștientizezi la timp. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu spun nu, am suferit de anxietate de când mă știu, frica de moarte era omniprezentă și îmi bântuia nopțile și îmi sugruma gândurile, deși puțini sunt cei care știau asta. Dar tind să cred că, pe măsură ce am citit mai mult, cu atât m-am afundat mai mult. E important să știi ce ai, de ce suferi, să înțelegi când și de unde a pornit totul, să comunici, să cauți ajutor, să te implici în cât mai multe activități și eventual să faci chiar lucrurile de care îți e teamă, pentru a vedea că nu se întâmplă nimic și pentru a crea astfel un precedent, dar atât. Nu internetul e soluția, cum nici cărțile de self-help sau de dezvoltare personală nu te ajută să te dezvolți, decât să capeți un pic de motivație artificială și câteva idei temporare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nimeni nu-ți poate garanta fericirea în câțiva pași simpli, nimeni nu te poate ajuta să te dezvolți, dacă pentru tine nu contează decât să mănânci și să dormi; nimeni nu te poate ajuta să slăbești, dacă tu nu-ți miști oasele; nimeni nu te poate ajuta să faci nimic, dacă tu nu ești motivat, dacă nu ai curajul să-ți asumi anumite lucruri, să faci anumite schimbări în viața ta, dacă nu vrei cu adevărat să evoluezi și să ai o viață mai bună. Și, așa cum spuneam, nimeni nu te poate ajuta să scapi de frici, dacă tu însuți nu faci schimbările mentale necesare și nu te pui în postura de a fi neînfricat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cred cu tărie că totul pleacă de la psihic, că alimentația și stilul de viață, cât și alimentarea energetică și informațională contribuie la traiul de zi cu zi și la starea generală. Și cred, de asemenea, că totul depinde de noi înșine. Libertatea de a fi și autonomia sunt două concepte ce trebuie integrate în modul de viață pentru armonie și echilibru, iar asta ar putea fi o axiomă general valabilă, întrucât nu cred să existe ființă umană căreia să-i fie bine îngrădită sau constrânsă de către persoana iubită, familie, șef sau oricine altcineva.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce vreau să spun e că, fiecare trebuie să se cunoască foarte bine pe sine înainte de a crede ce citește și de a-și atribui simptome vehiculate și mediatizate pe internet din diverse scopuri. Din experiența personală, e nevoie de exerciții zilnice de identificare și combatere a gândurilor, de înțelegere a lucrurilor care le provoacă și de a vedea efectele pe care le au. Eu una, am luptat cu ele până am învățat să accept moartea ca parte din viață, durerea ca proces de formare, eșecul ca parte a dezvoltării ș.a. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Odată ce conștientizezi faptul că gândurile au puterea de a-ți limita trăirile și experiențele, înveți să te dezbari de ele și să-ți schimbi structurile mentale, pentru a face loc gândurilor pozitive și pentru a permite vieții să înflorească în tine. Acum nu îmi mai e frică de moarte, mi-e teamă de viață. Mi-e teamă doar să nu treacă pe lângă mine în timp ce clipesc, și să nu pierd esențialul în timp ce o gândesc. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-17639777754667104622017-07-13T14:28:00.001+03:002017-08-10T00:21:22.114+03:00M-am vindecat de mine prin scris<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="" data-block="true" data-editor="arpq2" data-offset-key="c7qi8-0-0" style="background-color: white; color: #1d2129; white-space: pre-wrap;">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="c7qi8-0-0" style="direction: ltr; position: relative; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><span data-offset-key="c7qi8-0-0">Oricâte momente de nostalgie aș avea, nu aș da nici măcar o secundă înapoi. </span>Nu aș vrea să fiu din nou copil. De fapt, nici nu-mi plac copiii, pentru că nu-mi place nici de copilul care-am fost.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Am fost un copil agitat, poate nu m-am manifestat suficient, dar în sinea mea am alergat mult, de parcă eram la campionat.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Am fost un copil cunoscut pentru faptul că scriam mic și vorbeam încet, ceea ce pentru adulci însemna la momentul respectiv o adevărată corvoadă, neluând în calcul faptul că aceste aspecte erau de fapt rezultatul lipsei de încredere în sine și al unui temperament introvert. Mi s-a reproșat de atâtea ori, însă, încât am avut senzația că nu știu să vorbesc cu adevărat. Am preferat să mă ascund, să nu prezint în fața clasei, să nu vreau să deschid gura când mi se cere, să nu mi se audă vocea incapabilă de a produce sunete puternice și rotunde. </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Am fost un copil care se uita pe geam în timpul orelor și se pierdea în propriile gânduri, în loc să fie atent la lecție. Lucru care nu a rămas neplătit, întrucât profesorii alergau cu nesaț după mama prin oraș, doar-doar o lua măsuri și m-o aduce cu picioarele pe pământ, pentru că eram o visătoare, îți dai seama? Mai mare rușinea! Cu alte cuvinte, să-mi taie aripile, așa cum li s-au tăiat și lor, cândva.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Am fost un copil care râdea prea tare și prea mult, atunci când chiar nu era cazul. Mi se mai întâmplă și azi, recunosc. Pentru că, nu-i așa, standardele și rigorile nu prea se aplică atunci când omul se gâdilă pe interior.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Am fost un copil care vedea soarele în oameni și micimea propriului sine. Îmi plăcea să colorez sufletul oamenilor, deși le evitam privirea și nu-mi plăcea să socializez, întrucât aveam senzația că ar putea vedea în mine tremurul și bătaia de aripi eretică. Cu timpul am învățat că îi coloram cu propriile-mi resurse, cu paleta mea de culori, și că, de fapt, asta e arma cu care am supraviețuit, dar și cu care pot, oricând, să mă mutilez, pentru că, trezirea din utopii e cea mai dureroasă cădere pe care o poți trăi.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">În fine, am fost un copil dificil, care se julea mult, care nu știa să mănânce fără să se murdărească și care plângea din orice. Hipersensibilitate se mai numește. Sau un concept care presupune să nu-ți mai încapi în propria piele, pentru că nu te regăsești în personajul pe care-l joci. Să simți că nu ai niciun loc al tău și că nu ești suficient de bun. Iată motive bune de plâns pentru un om în formare.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Fiecare vârstă are problemele ei, am susținut asta dintotdeauna. Ca adult, ai tendința să privești problemele copilăriei ca pe niște mofturi. Ca și copil, ți se pare o tragedie și apusul de soare. E greu să empatizezi și e greu să înțelegi în profunzime durerea celuilalt, cu atât mai mult cu cât ți se pare nejustificată.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cert e că, în timp, toate astea se acutizează. Se ascund sub piele și se transformă în frici, în anxietate, în depresie. Norocul meu e că, odată ce le-am conștientizat, am reușit să le tratez în mare parte. M-am vindecat de mine prin scris. </span></div>
</div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-53597856117899043872017-03-13T12:16:00.002+02:002017-07-31T15:19:40.668+03:00e vremea noastră<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-family: inherit;">vremea nu-mi mai influențează starea</span><br />
<span style="font-family: inherit;">de multă vreme</span><br />
<span style="font-family: inherit;">nu mai e vreme de tristeți</span><br />
<span style="font-family: inherit;">și nostalgii anodine</span><br />
<span style="font-family: inherit;">e vreme de alergat prin ploaie</span><br />
<span style="font-family: inherit;">și de sărutat sub franjuri de timp</span><br />
<span style="font-family: inherit;">e vreme de îmbrățișări prelungite</span><br />
<span style="font-family: inherit;">și strânse în suflet</span><br />
<span style="font-family: inherit;">e vreme de alergat prin viață</span><br />
<span style="font-family: inherit;">și prin ținuturi de mână</span><br />
<span style="font-family: inherit;">e vremea noastră</span><br />
<span style="font-family: inherit;">e vremea să fim împreună</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-22816075792047232262017-02-11T10:35:00.001+02:002017-08-25T10:49:11.119+03:00contraste<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
inima îmi e prea mică sau prea mare<br />
prea grea sau prea ușoară,<br />
nici nu mai știu<br />
dacă se încadrează în standardele<br />
de frumusețe ale societății<br />
fiindcă,<br />
de când ai transformat toamna târzie<br />
într-o primăvară dulce,<br />
preschimbând o noapte rece în lumină<br />
cu un simplu buchet de lalele galbene,<br />
anotimpurile din sufletul meu<br />
s-au schimbat și ele,<br />
iar acum caut acea lumină<br />
în ochii fiecărui bărbat pe care-l întâlnesc<br />
cu speranța vagă<br />
că voi găsi un om care să poarte-n el<br />
cu mândrie, soarele<br />
și dansul printre șuvițele de ploaie.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-56297874270944840282017-02-10T00:34:00.000+02:002017-07-31T15:19:55.087+03:00moment de respiro<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-family: inherit;">m-am oprit deodată din fuga de realitate,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">mi-am zărit reflexia în geam și am realizat, nu fără oarecare tristețe,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">că trec prin zile, niciodată la fel, dar totuși, niciodată ieșit din comun</span><br />
<span style="font-family: inherit;">și că aștept de fiecare dată finalul zilei,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">momentul în care îmi pot spăla orașul de pe față</span><br />
<span style="font-family: inherit;">și oamenii de pe piele,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">oricât de ciudat și de rece ar suna asta</span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwUpisnQoTAkhgN9zKx19uyIbdGg1cq32NvN8SVj_BSEFWP4B9py09RazwrrTV-JfF2i8JMpd8C7lbI5DqfWwVUny0Ktmu3TJ7l9r6ORROeCiO1vqaZu8TiiiPhfNv7fOuxvGUQx3_vcA/s1600/tumblr_oet9fnU1zR1qgtg29o1_540.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwUpisnQoTAkhgN9zKx19uyIbdGg1cq32NvN8SVj_BSEFWP4B9py09RazwrrTV-JfF2i8JMpd8C7lbI5DqfWwVUny0Ktmu3TJ7l9r6ORROeCiO1vqaZu8TiiiPhfNv7fOuxvGUQx3_vcA/s320/tumblr_oet9fnU1zR1qgtg29o1_540.jpg" width="288" /></span></a></div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit;">simt că mă joc cu focul și-mi place,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">îmi plac scânteile și flăcările pe care le pot controla în vârful degetelor,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">însă e un foc care arde clipele ca pe niște fotografii vechi,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">lăsând în urmă numai cenușa lui „ar putea fi” sau „va fi”, o bulă utopică în care îmi duc adesea existența,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">o greșeală pe care o facem majoritatea, de altfel.</span><br />
<span style="font-family: inherit;">e o superficialitate aici care alimentează focul și joaca, deși am o afinitate pentru lucrurile profunde și de o finețe aparte, uneori chiar cu aer desuet</span><br />
<span style="font-family: inherit;">însă e o lipsă de corespondent care mă face să uit de reguli și de inimi, să tai în carne vie și să nu mă uit înapoi</span><br />
<span style="font-family: inherit;">cinismul e o caracteristică adoptată în timp, o trăsătură căreia nu îi puteam percepe semnificația până n-am simțit-o în palmele mele,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">dar de care sunt convinsă că m-aș putea dezbăra dacă aș fi tratată cum se cuvine</span><br />
<span style="font-family: inherit;">timpul, însă, de multe ori nu e tocmai un prieten când vine vorba de potriviri și de momente <i>propice</i></span><br />
<span style="font-family: inherit;">iar când conștientizezi că ți se scurge tern și insipid printre degete</span><br />
<span style="font-family: inherit;">e ca atunci când te arunci în apă cu ochii deschiși,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">simți cum îți ard, dar totuși poți vedea ce se întâmplă în jurul tău</span><br />
<span style="font-family: inherit;">te ustură, dar continui să privești mai departe adevărul.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit;">că veni vorba de adevăr,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">mai știe cineva ce e adevărul?</span><br />
<span style="font-family: inherit;">în ce constă și eventual, de unde se cumpără?</span><br />
<span style="font-family: inherit;">a, și dacă nu cer prea mult, un adevăr comun există?</span><br />
<span style="font-family: inherit;">întreb pentru un prieten, vorba aia.</span><br />
<span style="font-family: inherit;">parcă prea trăim individualizați, fiecare cu adevărul lui, sau mai rău, manipulați cu „adevărul” creat de alții.</span><br />
<span style="font-family: inherit;">e atât de clișeic totul și lipsit de esență, atât de fad și fără originalitate trec pe lângă noi,</span><br />
<span style="font-family: inherit;">clipele, oamenii, evenimentele, ploaia</span><br />
<span style="font-family: inherit;">când ele și-ar îndeplini scopul de fapt dacă ar trece prin noi și ar schimba ceva în urma lor.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit;">chiar am uitat să fim oameni?</span><br />
<span style="font-family: inherit;">chiar am uitat să trăim și să fructificăm timpul pe care-l avem? </span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4787520719630831482.post-71375132092318234002017-01-28T18:40:00.000+02:002017-01-28T22:10:00.959+02:00tact, șoapte și iubire<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-W7jKYWnA_s7_61wu1dFv-L4Xc15k_hz5p-OUcWyPHtDMqcnCfZcrQDjHiW59dGrtB_zpvVJfogIshXRQQSEcfxLpQFVI_xcDwskK4gbyXSXWwPiZvvqDiB3wdePk9aObF70frK-2Ngc/s1600/tumblr_okhwnwI2el1suk32yo1_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-W7jKYWnA_s7_61wu1dFv-L4Xc15k_hz5p-OUcWyPHtDMqcnCfZcrQDjHiW59dGrtB_zpvVJfogIshXRQQSEcfxLpQFVI_xcDwskK4gbyXSXWwPiZvvqDiB3wdePk9aObF70frK-2Ngc/s320/tumblr_okhwnwI2el1suk32yo1_1280.jpg" width="240" /></a></div>
<i><br /></i>
<i>suntem din ce în
ce mai singuri... din ce în ce mai mulți... și singuri.</i><span style="line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">ne uităm cu compasiune unul la altul, ne
recunoaștem după mers, după gesturi, după microexpresii și după limbaj. </span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">se citește în fiecare celulă fericirea de a fi liberi, dar și tristețea cauzată de
neîmplinirea metafizică. </span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">odată ce ne-am lungit brațele pentru a ne putea
îmbrățișa singuri, odată ce am gustat din valurile dulci-amărui ale
independenței și am devenit confortabili în senzația de libertate, cu greu mai
putem renunța la ele. </span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">e ca și cum ne-am depersonaliza. <o:p></o:p></span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">e greu să accepți un om în spațiul tău personal, să-l lași să-ți intre în suflet de bunăvoie. </span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">singura șansă ar fi să reușească
să se înfiripe sub piele pe nesimțite, cu pași delicați și fără să facă zgomot,
fără să trâmbițeze în stânga și-n dreapta ce luptă are el de gând să
câștige. <o:p></o:p></span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<i>trebuie tact, vorbit în șoaptă și iubit
tainic. </i><span style="line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">un pahar de vin, o<span class="apple-converted-space"> </span><i>chansonette</i> din alte
vremuri, un dans al inimii și al vieții ce se unește într-o îmbrățișare. </span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">îmbrățișare ce aduce laolaltă două identități complementare, două minți ce se provoacă una pe alta, două trupuri pe cât de diferite, pe-atât de potrivite. </span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">nu cred în egalitate între sexe, poate doar în drepturi. </span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">cred în complementaritate, în schimb. </span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 150%;">cred în existența acelui om care e tot ce nu ești tu, care te face să crezi în magie și în minuni, doar prin felul lui de a fi, care îți conferă senzația de liniște și de acasă, care te completează și te întregește. <o:p></o:p></span></div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
prin urmare, nu e vorba de standarde de nedepășit sau pretenții incredibile, ci de oameni pe care să-i simți cu inima. </div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
oameni care să fie din povestea ta, cu care să-ți împarți viața în frumos și clipe trăite din plin, oameni cu care să împărtășești ceea ce simți și ești. cu totul.<br />
atât. </div>
<div style="line-height: 150%; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
deși, vorba cântecului, <i><a href="https://www.youtube.com/watch?v=fdvMjZw21wI" target="_blank">dragoste n-are plural</a></i>, deci fiecare cu omul lui. </div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/04779640410212444273noreply@blogger.com0