Te-ai ascuns într-un cufăr,
Iar ei ți-au pus lacăte
Și te-au aruncat în mare...
Cheița e inima,
Ce le deschide pe toate;
E de-ajuns și un fâlfâit suav de gene,
Ca apele să se înlăture,
Iar tu să te naști...
Probabil mă strigi,
Dar nu te caut!
Rămâi scufundată în viitorul ce vine...
15 comentarii :
pura visare...;x
Ce le zice fata asta !
Hm... n-ai văzut nimic! :P
fate poeta te-ai gandit la asta?
Hm... sunt, în devenire!
"Probabil mă strigi,
Dar nu te caut!
Rămâi scufundată în viitorul ce vine...
"
Si daca vitorul nu vine ???
Ce motive ar avea să nu vină?! Viitorul o să vină... și deja strălucește! :)
Hey...ce frumos ai schimbat blogul..imi place :)
Poate va veni viitorul cu o harta si cu o cheita ;) Cine stie? Pana atunci poate va seca si marea
Hm... cum spuneam „E de-ajuns și-un fâlfâit de gene, ca apele să se înlăture...” :))
Mă bucur că-ți place aspectul... și că ți-ai adus aminte de mine! :D
O sa vina si iubirea candva ,ca probabil despre ea este vorba.
cea mai mare comoara a omului este in sufletul sau. omul ar face bine sa aibe grija cui o arata, ca sa nu ramana fara ea :)
... este în sufletul său, sau chiar sufletul său! :)
Tare frumoasa poezie!:) Imi place!
Wow ..frumos:XTine-o tot asa:X:)
Frumos!
Va veni..si iubirea, inevitabil si viitorul.
Imi place!
Bafta in continuare!:)
Trimiteți un comentariu