miercuri, decembrie 8

Tu ce vrei, Timp?

Aş vrea să opresc timpul. Absurd... dar adevărat. Aş vrea să-l ţin în mână, să-l mângâi ca pe-un copilaş, să-l sărut pe frunte şi să-i dau drumul în neant, să-şi continue zborul ca o pasăre sibilinică. Nu-l cunosc, nici pe el, nici pe cel din mine. Dar aş vrea, măcar să-l privesc prin cioburile ticăitoare, înrămate; cum fetele-şi privesc prietenii plecând în trenul însăgetat. Aş vrea apoi să păşesc în mine, în gânduri, în suflet, în zâmbet... să-mi răspund la întrebări, să-mi cunosc eul şi să mă-mpac cu lumina pătrunsă în durere...



5 comentarii :

Lavinia Dance spunea...

foarte interesant,
si eu am vrut de multe ori sa opresc timpul,

desi nu se poate am inteles ca e mai bine ca el sa-si continue drumul,


iar noi trebui sa il pretuim:)

Anonim spunea...

multumesc frumos :) ... chiar multumesc! cu ametitul insa:)) ... il iau ca pe un defect de al meu, sa stii ... si ma cam lupt cu el ...

Unknown spunea...

:).
hm... nu cred că e un defect, (mai ales de-al tău), dimpotrivă!

. spunea...

Timpul te nvata atatea lucruri noi...Te ajuta astazi sa-ntelegi...Tot ce ieri nu sti...

frumos ce ai scris :)

Unknown spunea...

Timpul te învaţă lucruri noi... timpul te doare... timpul te întăreşte... timpul te îmbătrâneşte...!