Îmi tremură cuvintele în barbă
Și mă inund cu albastru de mare.
Îi sorb ochii, cu buzele-mi cusute de pieptul lui.
Îmi întind pleoapele, genele înrădăcinându-se în palma-i cerească.
Irisul vioi și luminos, provoacă tresăltarea inimii,
Înflorind un boboc de liliac, alb;
Și se topește în ochi de mură...
Valuri de albastru se strivesc de pieptul meu,
Smulg tristețea cu vârfuri de munte,
Iar soarele îmi sparge zăpada în lumină.
Pun petice albastre pe suflet și le cos cu fir de mare,
Să simt clipele cum se sting și se nasc,
Odată cu venirea valului,
Și trecerea lui...
7 comentarii :
Frumos:X
Sarbatori fericite!
Minunat! Felicitări! Mulţumesc pentru acest moment de reală încântare! E darul pe care ai înţeles să ni-l oferi din tolba lui Moş Crăciun: versuri şi ... alb liliac.
PS: privind pe fila ta, am luat aminte - "Zâmbeşte oricum!". Oricum, zâmbesc! Dincolo de aparenţe, zâmbesc oricum!
Parca invoci Martie... Asa mi se pare. Poate nu-i asa. Imi place poezia! :)
In zi de Craciun o crenguta de liliac alb si ganduri proaspete ca primavara ce pandeste dupa colt! Tare frumos, as ramane aici si as citi si reciti mereu frumusetea din sufletul tau imbobocit in anul al XV-lea.
Ganduri bune si multa sanatate, crenguta de liliac alb!
@BellaVanilla: Merci! :)
@Danielle: Mulțumesc mult! E darul pe care mi-am dorit eu să vi-l ofer, din sufletul meu, nu din tolba Moșului. Mă bucur că ți-a plăcut și că „zâmbești oricum”!
@Ana Maria: Nu invoc Martie... Încerc doar să aduc primăvara în suflete! Merci!
@Aris: Ești o drăguță ca-ntotdeauna. Iar sufletul tău tot tânăr a rămas...! Îți mulțumesc mult pentru gândurile frumoase! Îți doresc și eu... ce-mi dorești tu mie! :)
Pff, draga mea, imi place. La tine vad un talent frumos, subtil, elegant. Bravo.
Mulțumesc! Totul pornește din inimă, cu dorință și plăcere... nimic nu e de dragul de a face ceva... ! :)
Trimiteți un comentariu